!!!Important!!!

Acest blog reprezintă strict părerile mele.
Orice asociere între numele meu și documentele oficiale legate de ora de Religie (lecții, fișe, manuale, programe școlare etc) sau cu acțiunile oficiale ale Bisericii Ortodoxe Române sau ale Arhiepiscopiei Timișoarei nu-și are menirea. Aceste instituții nu pot fi responsabile pentru postările mele și nici trase la răspundere!

marți, 31 octombrie 2017

Sfânta Taină a preoției - clasa a VI-a (clipuri video+fișe de lucru)

Pentru această lecție am folosit clipul video de aici:

și cel de aici în ceea ce privește veșmintele preoțești.
VESMINTELE_PREOTULUI from Alin Mihaila on Vimeo.
De asemenea, m-am folosit de fișa de lucru pe care am găsit-o aici: http://video.elearning.ubbcluj.ro/wp-content/uploads/2016/06/FisePREL/Gimnaziu/Vesmintelepreotului-Fi%C8%99a1.pdf
Dar am și creat două fișe:



Iar alături de acestea pentru o mai bună desfășurare a lecției vă pun o colecție de imagini cu preoți pe care am găsit-o pe internet. Spor la predat!




















vineri, 13 octombrie 2017

Rugăciune

      Am folosit la o oră această rugăciune. Din păcate nu știu autorul, dar mă bucur să o împart cu voi. Învățați-vă copiii să se roage cu rugăciuni simple, versificate. 

Rugăciune

Îți mulțumesc, o Doamne că seara a sosit,
Și toată ziua-n pace, cu bine m-ai păzit.

Îți mulțumesc de grija ce-mi poartă cei iubiți,
De toată bucuria, pe care mi-o trimiți.

Te rog să mă ierți Iisuse, de tot ce Te-am întristat,
Și ajută-mi mai departe, să cresc tot mai curat.

Trimite-mi îngerașii să-mi fie păzitori,
Să-mi fie somnul dulce, Iisuse până-n zori.

Și încă-odată Doamne, adânc Îți mulțumesc
De darurile Tale, mă-nchin și Te slăvesc.

joi, 5 octombrie 2017

Dragi profesori MULȚUMIM! - prof. Marius C. Cimpoae



Dragi profesori MULȚUMIM!


            A fi profesor înseamnă a te ridica deasupra tuturor elevilor şi, totuşi, a te coborî ”la mintea lor”.
*A fi profesor înseamnă a fi capabil de a face 180 de lucruri în acelaşi timp, care nu au nicio legătură cu obiectul pe care îl predai.
*A fi profesor înseamnă a comunica zilnic tuturor elevilor cunoştinţe fundamentale pentru ei şi, în cele mai multe cazuri, să şi ai dreptate.
*A fi profesor înseamnă a-ţi găsi mai mult timp pentru alţii decât pentru tine.
*A fi profesor înseamnă a avea veşnic pe faţă un zâmbet care poate rezista reducerilor de salariu, copiilor cu probleme, părinţilor îngrijoraţi.
*A fi profesor înseamnă a-ţi continua meseria şi atunci când părinţii îţi pun fiecare mişcare la îndoială şi când alţii nu te susţin.
*A fi profesor înseamnă a avea 6 perechi de mâini, să ajungi să le faci pe toate, dar mai ales 3 perechi de ochi: o pereche să-l vadă pe elev aşa cum este el în realitate şi nu cum l-au etichetat alţii; altă pereche să fie plasată la spate pentru ca profesorul să vadă ce nu este de văzut, dar trebuie cunoscut; ochii din faţă sunt doar pentru a vedea cum se comportă copilul, pentru ca mai apoi să poată reflecta asupra acestui comportament şi să poată spune: “ Înţeleg şi cred în tine”.
*A fi profesor înseamnă a veni la muncă chiar şi când eşti bolnav, înseamnă a preda unei clase de copii care nu vor să înveţe, înseamnă a păstra un loc special în inima ta pentru copiii care nu sunt ai tăi, înseamnă a înţelege toate frământările prin care trec cei aflaţi în dificultate.
*A fi profesor înseamnă a avea inimă bună, dar şi dură uneori, înseamnă a juca câte o scenetă în fiecare oră cu alţi actori.
*A fi profesor înseamnă a avea pe obraz o lacrimă: pentru bucuria şi mândria de a vedea cum un copil reuşeşte să rezolve şi cea mai mică sarcină; pentru singurătatea copiilor cărora le e greu să se adapteze; pentru compasiunea faţă de sentimentele părinţilor. Lacrima pe obraz vine din durerea de a nu putea ajunge la unii copii şi dezamăgirea pe care o simt ei; vine când profesorul a stat un an sau mai mulţi cu o clasă şi trebuie să-şi ia rămas bun de la acei copii şi să fie gata să întâmpine o nouă generaţie.
*Cine poate să înţeleagă toate acestea, acela înseamnă că e profesor şi drumul lui, cu bucurii şi cu dezamăgiri, se va împleti cu destinul copiilor pe care îi va educa şi îi va pregăti pentru viaţă. via Daniel Alex Milencovici
Dragi colegi de pretutindeni, vă doresc tuturor sănătate şi înțelepciune, putere de muncă, dar şi realizări frumoase alături de elevii noştri!

prof. Marius C. Cimpoae

Rectorul UVT, Marilen Pirtea, cere ”șase măsuri de bun-simț” pentru dascăli


Rectorul UVT, Marilen Pirtea, cere ”șase măsuri de bun-simț” pentru dascăli


El a lansat un apel către guvernanți de Ziua Cadrelor Didactice (World Teachers’ Day).
Respectul și responsabilitatea față de dascăli, față de educație, se citesc în acțiunile guvernanților, nu în declarațiile publice ale acestora. A putea preda liber, fără constrângeri, a preda în libertate și a da astfel forță dascălilor, a-i face mai puternici este un dar, susține rectorul Universității de vest din Timișoara. ”Mă văd nevoit a sublinia abordarea greșită a administrației social-democrate, care consideră că singura măsură a respectului față de dascăli este salariul, nici această abordare nefiind însă lipsită de capcane. Nu doresc să fac referire la înșelătoria din spatele măririlor salariale, ci să subliniez faptul că dincolo de remunerarea corectă, guvernul este dator educației, dascălilor, cu o serie de măsuri de bun-simț.
Astfel, am creionat șase demersuri care pot fi realizate „din stilou”, fără întârziere, măsuri care au în mijlocul lor profesorul și elevul. Domnilor guvernanți, vreți să demonstrați respect față de DASCĂLI? Faceți-le cadou, de ziua lor, aceste șase inițiative pe care le puteți implementa cu ușurință, numai voință să aveți.
1.      Scoateți condica de prezență din școli, dascălii nu sunt funcționari în uzine. Chiar dacă sunt plătiți din bani publici, ca și universitarii și medicii, activitatea dascălilor are alt specific, normarea ca la uzină nu este potrivită, este jignitoare și este frustrantă!
2.      Debirocratizați evaluarea profesorilor și lăsați dascălii să se ocupe în primul rând de elevii lor. Restructurați grila de evaluare a dascălilor din preuniversitar prin eliminarea aspectelor birocratice din aceasta și introduceți și/sau creșteți ponderea activităților cu elevii și a rezultatelor acestora măsurate prin progresul școlar. Așa vom valoriza dascălii care au o contribuție însemnată la educația elevilor lor.
3.      Lăsați dascălul să-și aleagă singur materialele auxiliare. Cadrul didactic are capacitatea, dreptul și chiar obligația să-și elaboreze și/sau selecteze auxiliarele didactice, un învățământ centrat pe elev nu are nevoie de auxiliare aprobate de la minister. Preselecția unor auxiliare este o insultă adusă competențelor profesionale ale cadrelor didactice din preuniversitar. Avem manuale aprobate de minister, este suficient.
4.      Organizați concursuri pe bune pentru directorii de școală și pentru inspectorii școlari. Încetați cu favoritismele, cu impunerea oamenilor de partid în poziții de conducere și lăsați aceste locuri pentru specialiști recunoscuți de colegii lor.

duminică, 1 octombrie 2017

Crearea lumii Clasa a V-a

Crearea lumii
Clasa a V-a

            Ne vom referi la crearea lumii văzute:
Obiectiv:
            Ex. 1: La sfârșitul orei elevii vor fi capabili să afirme că Dumnezeu este creatorul lumii în urma explicațiilor profesorului și / sau a vizionării filmului ori a audierii lecției / citirii din Sfânta Scriptură.
            Ex. 2: La sfârșitul orei elevii vor fi capabili să enumere zilele creației în urma în urma explicațiilor profesorului și / sau a vizionării filmului ori a audierii lecției / citirii din Sfânta Scriptură.
Materiale: Sfânta Scriptură, Mica Biblie, Pc., Video-Proiector, Tablă, fișă de lucru, caietul elevilor.
            Desfășurare lecției:
            Folosindu-se de Sfânta Scriptură profesorul explică elevilor că lumea este creată de Dumnezeu (Sfânta Treime). Dumnezeu Tatăl a avut hotărârea de a aduce la existență lumea: Iisus Hristos a dus la îndeplinire planul Tatălui, iar Duhul Sfânt conduce la desăvârșire toată creația.
            Pe tablă profesorul notează:
o   Fiul: (In 1, 3): „Toate prin El s-au făcut!”
o   Duhul Sfânt (Facere 1, 2): „…Duhul lui Dumnezeu se purta deasupra apelor”.
o   Sf. Treime (Facere 1, 26): „Și a zis Dumnezeu să facem om după chipul și după asemănarea noastră…”
Notează apoi zilele creației:
Zilele creației:
Ziua I – materia brută și lumina;
Ziua a II-a – bolta cerească (a despărțit apele de sus de cele de jos);
Ziua a III-a – oceanele, măriile, fluviile; uscatul cu ierburile și plantele;
Ziua a IV-a – luminătorii cerului: soarele, luna, stelele (planetele)
Ziua a V-a – viețuitoarele din apă și păsările cerului
Ziua a VI-a – animalele (dup felul lor) + omul.
            Pentru fixarea cunoștințelor se poate folosi de o ghicitoare / o strofă dintr-o poezie / imagine de colorat. Pe imagine poate cere ca elevii să noteze ordinea zilelor creației:
                        „Fiindcă orice adunam
                        Și oriunde mă uitam
                        Prin toate-L vedeam mereu
                        Doar pe bunul… Dumnezeu
Sau:
El a făurit pământul
Ape, munții minunați
Norii, soarele și vântul
Codrii, sunt de El creați”.
Ori:
                        „Păsărele sprintenele
                        Toate ciripesc mereu,
                        Iar cu glasul lor și ele
                        Preamăresc pe Dumnezeu”.
            Eu am selectat imaginea creației sub formă de triunghiuri (Vezi imagine). Pe internet găsim nenumărate alte imagini. În următoarele linkuri găsiți câteva materiale orientative:
http://profuhrab.blogspot.ro/2016/02/fisa-omul-se-bucura-de-creatia-lui.html - o fișă sub formă de carte folosită pentru clasa I.
Acest conținut este orientativ și fiecare poate să-și facă lecția cu diferite metode și cât mai atractiv.

vineri, 10 februarie 2017

Materia folosită la sfintele slujbe - Pr. Prof. univ. dr. Sorin Cosma

Materia folosită la sfintele slujbe


Pr. Prof. univ. dr. Sorin Cosma

I.            Pregătirea aperceptivă
            Așa precum păcatul a cuprins întreaga ființă a omului, tot astfel și opera răscumpărătoare a Domnului aduce deopotrivă sfințenia sufletului și a trupului. În felul acesta, pe lângă actele de pietate cu caracter duhovnicesc, precum rugăciunea, postul, pocăința, etc, este folosită în cadrul slujbelor bisericești și o anumită materie, care prin lucrarea sfințitoare a Duhului Sfânta asupra ei transmite harul mântuitor asupra întregii noastre ființe, spre desăvârșirea deopotrivă a trupului și a sufletului.
II.            Anunțarea temei
            Vom vedea astfel care este materia necesară sfintelor slujbe bisericești și ce importanță are ea pentru dobândirea sfințeniei și mântuirii.
III.            Tratarea
Materiile folosite în cult sunt: pâinea, vinul, apa, untdelemnul, Sfântul Mir, tămâia și lumânările. Le vom vedea pe rând.
1.      Pâinea reprezintă alimentul principal, care ne asigură viața biologică, după cum rezultă și din rugăciunea „Tatăl nostru”. Pâinea este în același timp și darul lui Dumnezeu, însă și strădania noastră. Din evlavie noi oferim lui Dumnezeu darul nostru din darul Lui și astfel intrăm în comuniune cu El: „Ale Tale dintru ale Tale, Ție îți aducem de toate și pentru toate”... Dumnezeu Însuși poruncește lui Moise ca în cortul mărturiei, „pe masă să pui pâinile punerii înainte, care se vor afla pururea înaintea Mea” (Ieșire 25, 30; Levitic 2, 1-4). Pe lângă aceasta, oferirea pâinii și a vinului erau socotite și un mod de cinstire și de binecuvântare arătat persoanei prețuite (Facere 14, 19-19). Mântuitorul dă o semnificației proprie pâinii, care se aduce jertfă: „Eu sunt pâinea vieții. Cel ce vine la mine nu va flămânzi și cel ce crede în Mine nu va înseta niciodată” (Ioan 6, 35). Datorită acestei asemănări, Domnul preface pâinea în Trupul Său la Cina cea de Taină, spre a fi o permanentă hrană spirituală credincioșilor (Matei 26, 25). Pâinea prefăcută în Trupul lui Hristos definește Biserica. Așa cum pâinea este formată din mai multe boabe de grâu, tot așa și Biserica este Trupul lui Hristos, format din mai multe membre. Pâinea euharistică nu trebuie să se confunde cu pâinea binecuvântată, precum este prescura (anafura) de la sfârșitul Liturghiei, sau pâinea de la litie, care ne amintește de cele cinci pâini pe care le-a binecuvântată Domnul în pustie (Matei 14, 19-21).
2.      Vinul, asemenea pâinii, avea în Vechiul Testament simbolul cinstirii cuiva și a binecuvântării lui. El era considerat ca fiind „sângele boabelor de struguri” (Deuteronom 32, 14), fiind folosit în alimentație ca întăritor al trupului și chiar ca lea vindecător (Luca 10, 34; Tim. 5, 23). Ca și pâinii, Mântuitorul dă vinului o semnificație proprie, prefăcându-l în Sângele Său la Cina cea de Taină, cu puterea de a ierta păcatele (Matei 26, 27-28). La fel ca pâinea, vinul rezultă tot din boabe și reprezintă astfel Biserica, adică Trupul tainic al Domnului, ca unitate a credincioșilor care se împărtășesc din același Pahar. Ca simbol al unității și bucuriei, vinul este folosit și în cadrul Tainei Sfintei Cununii. Este binecuvântat împreună cu pâinea în cadrul slujbei Litiei. Se mai folosește apoi și la stropirea trupului celor adormiți.
3.      Apa este un element indispensabil vieții. Este și un element al curăției trupului, devenind și un simbol al curăției sufletești, precum era și botezul lui Ioan: „Eu unul vă botez cu apă spre pocăință...” (Ioan 3, 11). Prin botezul Domnului însă apele se sfințesc, primind puterea Sfântului Duh. Și astfel prin harul Sfântului Duh apa se sfințește mereu, constituind materia tainei Sfântului Botez în numele Sfintei Treimi (Ioan 3, 5). Apa sfințită este folosită de Biserică și în slujbele ierurgiilor. Aceasta este apa cea vie la care se referă Iisus în dialogul cu femeia samarineancă (Ioan 4, 14). Sfințirea apei se numește „aghiasmă”. Cunoaștem „Aghiasma mică”, numită și „sfeștanie”, făcută la casele credincioșilor, precum și „Aghiasmă mare” săvârșită în special la Bobotează.
4.      Untdelemnul alături de pâine și tămâie constituie în Vechiul Testament jertfa care se aduce lui Dumnezeu pe altar (Levitic 2, 4). El este simbolul puterii, de aceea cu el erau unși marii demnitari religioși și politici, adică arhiereii, profeții și regii (Regi 10, 1; 19, 16; III Regi, 1, 45). Asemenea ramurii de măslin din al cărui fruct se extrage, untdelemnul este simbolul bucuriei și al mântuirii (facere 8, 11). Fiindcă se folosea și la întreținerea luminii în candele, are și simbolul înțelepciunii (Matei 25, 1-13). Ca și vinului, untdelemnului i se atribuie puteri vindecătoare (Luca 10, 34). Mântuitorul recomandă Sfinților Apostoli trimiși în misiune să acorde vindecări prin ungere cu untdelemn (Marcu 6, 13), întemeind astfel Taina Sfântului Maslu, practicată de Biserică (Iacob 5, 15). Untdelemnul simbolizează apoi, bucuria mântuirii atunci când este folosit la Taina Sfântului Botez.
5.      Sfântul Mir constituie un amestec de untdelemn, vin și 38 de arome preparate după o anume rânduială și sfințite în Joia Sfintelor Patimi de un sobor de episcopi. Purtând în sine prin sfințire puterea darurilor Sfântului Duh, Sfântul Mir constituie materia Tainei Mirungerii, care se aplică imediat după Botez ca o „pecete a darului Sfântului Duh” (I Corinteni 1, 2). Se mai folosește apoi la sfințirea lăcașurilor de închinăciune, a antimiselor, precum și a celor căzuți și reveniți la Biserica Ortodoxă.
6.      Tămâia este rășină frumos mirositoare a unor arbori. Sub formă mai fină, de calitate superioară este și smirna. Ea servea mai mult ca aromat la îmbălsămarea morților. Încă din Vechiul Testament tămâia era folosită din porunca lui Dumnezeu (ieșire 30, 1-8). Tămâia care se ridică în sus oferă imaginea rugăciunii curate care se înalță spre Dumnezeu (psalmul 140, 25). Ea reprezintă și simbolul curăției, fiindcă aroma ei alungă mirosul neplăcut. Venirea lui Mesia va aduce o preamărire a numelui lui Dumnezeu, printr-o jertfă universală de tămâie (Maleahi 1, 11). De aceea, Domnul a fost întâmpinat la Nașterea Sa cu aur, smirnă și tămâie... este folosită în cultul creștin din cele mai vechi timpuri. Obiectul de cult cu care se tămâiază se numește cădelniță. Se folosea la început la slujbe de înmormântare, apoi s-a generalizat la toate slujbele, având de fiecare dată o altă interpretare.
7.      Lumânările au intrat în cultul creștin încă dintru început, fiind aduse de iudeii încreștinați (Faptele Apostolilor 20, 7-8). Lumânarea închipuie lumina lui Hristos (Ioan 8, 12). Pentru credincioși simbolizează și lumina vieții lor curate, izvorâte din viața lui Hristos, lumânările sunt folosite la toate slujbele bisericești, având de fiecare dată simbolul ei specific. Lumânările sunt făcute din ceară culeasă de albine din cele mai variate și aromate flori. Și cum albinele sunt toate fecioare, lumânarea făcută din ceara lor închipuie Trupul Mântuitorului născut din Sfânta Fecioară. Lumânările sunt puse în sfeșnic. Acestea, după forma în care sunt făcute, au anumite simboluri. Sfeșnicul cu un braț închipuie unitatea Sfintei Treimi. Cele cu două brațe simbolizează cele două firi ale Mântuitorului; cele cu trei brațe oferă imaginea persoanelor Sfintei Treimi. Cele cu 7 brațe indică cele 7 daruri ale Sfântului Duh, iar cele cu 12 brațe amintesc de cei 12 Apostoli.
IV.            Recapitularea – Aprecierea
            Am văzut că materia folosită la în cultul creștin își are originea în cultul iudaic. Ea a fost folosită nu la întâmplare, ci din porunca lui Dumnezeu.
            Trecând însă în cultul creștin ea primește specificul și sensul spiritual al noii religii, încât și semnificația ei va primi amprenta vieții duhovnicești specifică creștinilor. Astfel, pâinea și vinul, de pildă, reprezintă modul de cinstire și binecuvântare a unei persoane deosebite. Folosite însă la Sfânta Liturghie și prefăcute în Trupul și Sângele Mântuitorului, pâinea și vinul se oferă spre iertarea păcatelor, ele reprezentând în același timp și Unitatea Bisericii, ca Trup tainic al Domnului. În felul acesta, puterea Sfântului Duh se transmite prin materia folosită întregii ființe a credincioșilor, atât trupului, cât și sufletului.
V.            Asocierea
            În acest caz nu trebuie să confundăm materia folosită la unele slujbe, față de aceeași materie folosită la alte slujbe. De pildă pâinea și vinul folosite la slujba litiei reprezintă doar un simbol pe când pâinea și vinul folosite ca daruri în cadrul sfintei Liturghii, reprezintă o prefacere reală în Trupul și Sângele Domnului, având și efectele unei jertfe reale. Untdelemnul din candele e simbolul înțelepciunii, iar cel de la Taina Botezului simbolizează bucuria mântuirii, pe când în cadrul Tainei Sfântului Maslu, untdelemnul sfințit are efecte de vindecare a bolilor și de iertare a păcatelor. Tămâia și lumânarea sunt simboluri. Sfântul Mir nu este de asemenea un simbol, ci purtătorul darurilor Sfântului Duh care pecetluiesc viața duhovnicească a celui botezat. La fel apa sfințită (care nu se strică) are în ea puterea harului sfințitor, nu este ca înainte un simplu simbol al curăției.
VI.            Generalizarea
            Din cele până aici tratate vedem că materia necesară slujbelor bisericești reprezintă darul lui Dumnezeu dat nouă spre întreținerea vieții trupești, dar pe care îl oferim și noi lui Dumnezeu spre a-l sfinți și a ne fi de folos spre dobândirea mântuirii.
VII.            Aplicarea
            Materia folosită în cult reprezintă în cea mai mare parte dania credincioșilor. Se cuvine ca aceste daruri oferite lui Dumnezeu și sfințite spre mântuirea noastră să corespundă întru totul acestui scop. Astfel, pâinea oferită ca dar trebuie să fie făcută din faină de grâu dospită, vinul să fie din struguri, curat și neoțetit, de preferință de culoarea roșie. Untdelemnul să nu fie râncezit, iar apa să fie curată. Se obișnuiește apoi ca la intrarea în Sfântul Locaș de închinare credincioșii să aprindă lumânări și să se roage pentru cei vii și pentru cei adormiți. Aprinderea lumânării atrage după sine luarea aminte ca și conștiința și faptele să fie pătrunse de lumina lui Hristos: „Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca văzând faptele voastre cele bune, să preamărească pe Tatăl vostru cel din ceruri” (Matei 5, 16). La fel când credinciosul aduce darul spre a fi sfințit să ia aminte la cuvintele Mântuitorului: „De-ți vei aduce darul tău al altar și acolo îți vei aduce aminte că fratele tău are ceva asupra ta, mergi mai întâi de te împacă cu fratele tău, și atunci venind, adu darul tău” (Matei 5, 23-25)[1].
S-ar putea să vă mai intereseze:











[1] Pr. Prof. univ. dr. Sorin Cosma, Cateheze. Lecții de religie – clasele V-XII, vol. II, ed. Banatica, Caransebeș, 2001, pp.242-428.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...